În disperare de cauză că avea nevoie de nişte bani în scurt timp ca să termine de renovat casa, o cunoştinţă a optat pentru un card de credit Millenium Bank. Banca i-ar fi acordat între trei şi şase salarii limită de credit. Din fericire, persoana respectivă s-a liniştit după ce a înţeles cât ar fi avut de plată la rată pentru un card cu dobândă de 32% pe an. Nu, nu am greşit; dobânda anuală la această bancă de şarlatani chiar este aproape o treime din suma împrumutată.
Răul era însă deja făcut: cardul fusese eliberat şi ridicat. Astăzi, persoana despre care vorbesc a fost la bancă pentru a anula cardul. Cu o falsă amabilitate, angajata (mă abţin cu greu să nu folosesc apelative colorate la adresa ei) a informat-o că nu este nevoie de nicio anulare deoarece nu a fost activat şi că poate să îl rupă pur şi simplu. Mai sceptică din fire, cunoştinţa mea a apelat la serviciul clienţi al băncii, de unde a fost informată că a fost minţită cu neruşinare şi că atât contul cât şi cardul sunt active.
Păi măi dragi angajaţi care trăiţi cu impresia că rolul clientului este să vă servească pe voi şi nu invers, aşa încercaţi voi să câştigaţi încrederea oamenilor în plină criză economică? Eu înţeleg că nu dă bine la sfârşit de lună să ai x carduri anulate, dar una e să încerci să convingă clientul să nu renunţe la serviciile tale şi alta e să îl minţi în faţă în speranţa că e suficient de prost ca să pună botul.
Nokia este cel mai mare producator de terminale de telefonie mobila, avand totodata si cea mai vasta gama de produse. Din partea unei astfel de companii, utilizatorii nu pot astepta decat profesionalism si o acuratete desavarsita a informatiilor oferite despre produsele proprii. De altfel, o societate nu poate ajunge la un asa nivel decat daca lucreaza exclusiv cu profesionisti, nu? Desigur, asta este o regula care se aplica probabil in alte tari. In Romania, asa cum stim cu totii, cam toate sunt pe dos. Citeste tot…
O publicatie de mare angajament din Romania a realizat recent un articol in care explica cititorilor cum sa isi cumpere cel mai bun computer. Conform “expertilor” de acolo, cam asta e ce trebuie sa contina o configuratie optima:
placa de baza care sa suporte un procesor de 3.000 de Mhz;
o memorie de minimum 512-1gb;
o placa video cu procesor video care sa suporte aplicatii 3-4 D;
un DVD-RW la 52X;
o placa audio care sa faca fata jocurilor sau filmelor nou aparute;
un monitor de minimum 17 Inch, care este recomandat si de medici daca se foloseste la o rezolutie de 1280×1024;
un hard disk de 100 Gb.
Auzisem eu ca toti romanii “se pricep” la de toate, dar nici chiar asa. Pentru ca “gluma” sa fie cat se poate de savuroasa, articolul mentioneaza ca acest PC poate fi utilizat fara probleme timp de cinci ani de zile.
Din nefericire, astfel de “specialisti” binevoitori se gasesc la tot pasul in tara asta minunata. Mai oameni buni, daca nu va pricepeti, mai bine nu va mai bagati si lasati pe altii sa dea sfaturi.
In aceasta seara am pornit televizorul (mare greseala) si am constatat cu stupoare ca este la moda revigorarea unor emisiuni demult apuse. Kanal D difuza o emisiune intitulata “Spune-mi pretul” – o copie a emisiunii la fel de imbecile “Pretul corect”. Daca asta nu vi se pare o grozavie, cea mai promovata emisiune ce urmeaza a fi lansata de Antena 1 este Super Bingo Metropolis (Teleeurobingo va trezeste ceva amintiri?). Se pastreaza si vechii prezentatori – vestitii Tociu si Palade (oare astia doi nu au nimic mai bun de facut, ca doar au etichete de actori). Dar nu va ingrijorati, Antena 1 vine si cu o emisiune noua. Este vorba de “In puii mei” – titlu demn de “Numarul 1 in divertismentul de televiziune”.
Mda, cam astea sunt lucrurile care ne definesc pe noi, romanii si care aparent aduc audienta. Penibil este un cuvant cam mic pentru sentimentele pe care le traiesc in aceste momente, insa altul nu mi-a venit in minte…
Astazi de dimineata pe la … (nu stiu cat era ceasul, ca inca dormeam), ma trezeste prietena si imi spune ca e cutremur. Ma uit morocanos la ea si ma culc la loc. Cand m-am trezit, am pornit televizorul si bineinteles ca pe toate posturile erau materiale despre cutremure. Unii pe la Prima analizau rezistenta cladirilor din Romania. Altii pe la Antene analizau posibilitatea formarii unui Tsunami; tot astia ne aduceau aminte si de perioada in care nu stiu ce “expert” au invitat ei care preveste ca ne vom confrunta cu un cutremur mare, catastrofal. Cu astfel de stiri si emisiuni, cred ca telenovelele urca in topul preferintelor mele.
E bine in televiziune: nici nu au terminat de ros osul cu studentii macelari, ca acum au primit un ciolan mai mare – “amenintare pamantului”. Si cand te gandesti ca unii isi castiga banii din realizarea unor astfel de materiale…
