Cica GTX 465 – poate cel mai asteptat produs din aceasta perioada – este sub embargo. Asta inseamna ca toata lumea trebuie sa tina secret ce stie despre minunatia asta de placa video, care se anunta deja o alta dezamagire din partea NVIDIA, sau cel putin asa reiese de pe aici. Dar oamenii astia cum de au publicat un review complet, produsul parca era protejat de NDA; sau NDA-ul este numai pentru fraieri? X-bit Labs a publicat review-ul de câteva zile, timp în care restul respectă NDA-uri pe care nici nu le-au vazut, ca doar asa este corect.
Si ca tot vorbeam despre NDA, se pare ca nici magazinele online de pe la noi nu le acorda prea multa importanta. Mda, cam atat despre NDA-uri si tratare egala.
In ultima vreme, am postat tot mai rar. Am incercat sa imi concentrez eforturile asupra unei alte activitati, care mi-a adus multe satisfactii in ultimii trei ani si sapte luni. Din pacate, s-a dovedit o totala pierdere de timp, intrucat nimic din ce faceam eu sau ceilalti aflati in aceeasi situatie ca mine nu putea sa schimbe cursul inevitabil al lucrurilor. Este deprimant atunci cand incompetenta unui singur om duce la spulberarea unui vis frumos, insa viata merge inainte. Pierderea unuia este intotdeauna castigul altuia, sau altfel spus, un sut in fund reprezinta un pas inainte.
Cel putin pentru o perioada, voi avea mai mult timp la dispozitie si drept urmare voi incerca sa fiu mai activ si sa compensez pentru efortul investit aparent inutil intr-o activitate care s-a dovedit in cele din urma de prisos.
Se intampla uneori ca totul sa i se para omului in zadar. Se chinuie, trudeste, face mai mult decat credea ca este omeneste posibil. Si cand vine momentul sa vada rezultatele ce se intampla? Uneori e satisfacut, insa de cele mai multe ori este cuprins de deznadejde atunci cand i se spune ca trebuie sa faca mai mult, ca ce a facut el este insuficient. Si uite asa bietul om isi reproseaza ca poate trebuia sa depuna mai mult efort si o ia de la capat, intr-o noua tentativa de a da ce are el mai bun. Fericit de schimbarile si imbunatatirile pe care le-a adus, se asteapta la o oarecare apreciere, care din pacate intarzie sa apara. Mai mult, dupa ceva timp i se reproseaza din nou ca trebuie sa faca mai mult si i se induce sistematic ideea conform careia el este vinovat ca merg lucrurile prost.
Si tot asa, de la o zi la alta, la o saptamana la alta, poate chiar si de la un an la altul pentru cei mai ambitiosi, el tot continua fara odihna sa isi imbunatateasca randamentul. Dar tot primind feedback negativ si fiind tratat ca ultimul gunoi, el ajunge incet incet sa creada ca munca sa este inutila. Vede ca orice ar face lucrurile nu merg mai bine, ci mai prost, de cele mai multe ori din cauza celor cu putere de decizie si saraci cu duhul – aceleasi personaje care ii reproseaza situatia proasta in care se afla. Acest moment este unul dintre cele mai periculoase, deoarece intervine o puternica plafonare. In momentul in care incepe sa creada ca munca si eforturile sale, orele nedormite si mesele sarite, butoaiele de cafea baute sunt inutile, incepe sa se gandeasca si ca poate ar trebui sa nu se mai implice atat de mult. Daca tot i se reproseaza ca nu face destul si daca lucrurile merg oricum prost, indiferent de cat trudeste, atunci nu ar fi oare mai bine sa renunte? Daca tot ceea ce face el este in zadar, nu ar trebui oare sa se conserve? Ce rost are sa ne stresam daca nu obtinem nimic prin asta? Ce rost are sa ne petrecem cea mai mare a timpului muncind daca lucrurile merg oricum prost? Oare s-ar schimba ceva daca am fi mai indiferenti si daca ne-am concentra atentia spre alte domenii, cum ar fi viata personala?
Cam astea sunt probabil gandurile unui om dezandajduit. Cam asa gandeste probabil un dezamagit care a crezut cu tarie ca poate schimba ceva. Desi multi nu realizeaza, astfel de ganduri pot avea un efect dezastruos asupra societatii. In domeniile unde creativitatea reprezinta factorul cel mai important, astfel de ganduri se pot dovedi adevarate catastrofe. Din pacate, prea putine sunt cazurile in care ele sunt observate inainte de a fi prea tarziu.
Unele evenimente neplacute petrecute recent m-au facut sa ma gandesc putin la cat de jos este nivelul de trai al unui om in Romania; si nu ma refer aici in niciun caz la situatia financiara. Pentru cei care nu inteleg la ce ma refer, voi detalia aici cateva aspecte ale unei zile normale petrecute in Bucuresti. Sunt convins ca macar cu cateva aspecte din cele mentionate de mine s-a confruntat orice locuitor din Bucuresti.
Cum o zi incepe cu dimineata, tot cu dimineata voi incepe si eu. La prima ora, cu mult inainte de a suna ceasul, se aud claxoanele retardatilor care folosesc scurtaturile din spatele blocurilor si nu inteleg ca este ambuteiaj (pana la urma acea scurtatura tot se intersecteaza cu drumul principal). In continuare, incercam sa ne spalam pe ochi cu niste apa rece, ca pana vine aia calda trebuie sa lasi vreo jumatate de ora sa curga (vara e ok, ca e revigorant, dar iarna mai mai ca iti vine sa pleci asa la munca). Dupa tabieturile de rigoare, un om normal pleaca la munca (cocalarii de cartier care au ascultat manele la scara blocului pana la ora 2 probabil inca dorm). Pentru aceasta activitate, are doua optiuni: fie foloseste masina personala (daca are una si se incumeta sa o foloseasca), fie mijloacele de transport in comun; mai sunt cativa cu biciclete pe care am ajuns sa ii invidiez de-a dreptul.
Citeste tot…
Oare ce inseamna pentru unii PR? Oare ce inseamna pentru ei relatie cu presa? Oare publicatiile nu reprezinta pentru ei decat spatiu de reclama (bineinteles, gratuita)?
Din nefericire, am avut de-a face cu mai multi oameni de PR care au impresia ca le stiu pe toate si ca presa ar trebui sa faca plecaciuni in fata lor. Dar de ce ar trebui sa faca presa plecaciuni in fata lor? Cine are castigat din prezentarea unui produs sau din publicarea unei stiri care il priveste in mod direct? Si cu toate acestea, simpla evaluare si prezentare pur obiectiva a unui produs (atat parti pozitive, cat si negative) ii scoate din sarite pe acestia. Unii dintre ei le sugereaza redactorilor sa elimine aspectele negative cerandu-le sa introduca in articol anumite specificatii si detalii banale despre care sustin ca sunt “extrem de importante”. Astfel, spatiul limitat obliga uneori jurnalistul sa renunte la o parte din materialul conceput. Desigur, de multe ori se pot introduce banalele detalii tehnice cerute de PR-isti in locul altor aspecte la fel de banale si plictisitoare. Altii recurg la alte metode si cand vad ca un produs nu a primit o recenzie atat de buna pe cat se asteptau sustin ca modelul testat nu merita critica, deoarece ei au in portofoliu si modele mai performante. Oare ce doresc acestia de la bietul redactor, sa scrie un articol despre un produs pe baza altor modele mai costisitoare cu care nici macar nu a intrat in contact? “Doamneee, mare ti-e gradina!”
Citeste tot…
